Meditaţii radiofonice (I)- Omul de la radio

Meditaţii radiofonice (I)- Omul de la radio

6
269
0
Friday, 12 October 2018
publicmedia

Meditaţii radiofonice (I)

Către publicul de pretutindeni

Omul de la radio

Motivul care m-a determinat să încep seria „Meditaţiilor..” e rezultatul unor lungi discuţii de redacţie. Orice v-aţi imagina despre cadrul în care se poartă discuţiile într-o redacţie de radio, ar putea fi adevărat. Vorbim tare, vorbim uneori unii peste alţii, punem la bătaie opinii argumentate şi simple păreri despre orice am crede că e ştire. Sunt şi momente când ne oprim din vria actualităţii şi ne aşezăm la taifas despre oameni şi lucruri, implicări şi pierderi, dorinţe şi realităţi.

Departe de a face din această scriere o înşiruire de termeni care să descrie elogios că ceea ce facem noi e „rupt din stele”, încerc, în intimitatea pe care o dă parcurgerea unui text cu aşa titlu, o expunere adecvată a unui fapt de a fi la radio, şi în plus, de a fi perceput la radio.

Omul de la radio, rar spune că merge la serviciu, la muncă sau la job; el merge la radio. Nu e doar o chestiune de exprimare, e ceea ce dictează conştiinţa unuia care nu trasează linii între a merge în grădină la plimbare, a participa la un eveniment oarecare, a se întâlni la o bere cu un prieten şi … a merge la radio. Care poate fi diferenţa atunci când toate sunt făcute cu firescul obişnuitului ritm propriu? În principiu, această diferenţă nu există, şi tocmai de aceea uşor se poate crede că e la fel de simplu să bei bere în grădină cu a deschide calea la radio. Radioul are mai multe căi, cea care lansează vocile oamenilor e cea mai complexă dintre ele.

Faptul de a fi la radio presupune suma tuturor alegerilor din viaţa de zi cu zi a omului de la radio; el se lasă auzit de lume pentru că a investit deja un capital imens în propriile experienţe. Vocea pe care o auzi la radio măsoară numărul tuturor orelor în care omul de la radio a citit cărţi, a fost la un concert anume şi nu la altul, a alergat din eveniment în eveniment la festivaluri mai mici sau mai mari, a ales un brand de cafea în detrimentul altuia, a ales să-i placă toamna mai mult ca vara sau dimineaţa mai mult ca seara. Vocea care se aude la radio este expresia unui anume fel de a privi lumea cu provocările pe care le propune actualitatea; ceea ce se aude la radio este un produs al unui întreg complex de alegeri de a fi.

Confortul unui scaun din faţa unui microfon şi decorul camerelor antifonate pot schimba perspectiva asupra vieţii. Dacă eşti atent, ai să vezi că majoritatea declaraţiilor oamenilor dintr-o redacţie de radio au ceva idilic în relatarea lor. O poveste, o istorioară despre detalii foarte clare ale unei prime întâlniri cu orizontul radiofonic. Multe poveşti încep cu .. „prima oară când mi-am auzit vocea în căşti”, sau „când mi-am dat seama că starea mea de la radio poate face ziua unui ascultător pe care nu-l cunosc şi care nu mă cunoaşte..” , sau altele asemenea. Departe de a fi simple dulcegării, istorioarele de acest fel implică expresia uimitoare a câte vreunui tânăr în întâlnirea lui cu radio ul. În aproape fiecare parte a lumii e un astfel de tânăr, care a găsit la radio instrumentul cel mai potrivit de a fi.

O scriu toate marile cărţi ale lumii, a fi e problematic şi extrem de dificil de realizat. E o muncă imensă în spatele unei intervenţii de radio de 2 minute şi jumătate, motivată de faptul că omul de la radio a ales să fie acel om care are nevoie de microfon  să-şi facă şi lui ziua mai bună, să spună tare şi clar care e relevanţa unei informaţii sau alta, să influenţeze o decizie care îl priveşte pe el, şi comunitatea din care face parte. Cum a fost el ales să facă acest lucru? Încercând. Şi primind creditul ascultătorului care îşi permite o reacţie atunci când el vorbeşte, oricare ar fi acea reacţie.

Vocea de la radio are nevoie de foarte multe resurse pentru a fi recunoscută ca fiind Vocea de la radio. Sertarul cu resurse nu este un izvor etern, ci o investiţie permanentă în calitatea unei gândiri, măsură drastică a calităţii unui stil de viaţă.

Spiritualul om de la radio aduce la microfon o valiză de voiaj împachetată şi despachetată pe rând, odată cu fiecare piesă care cântă la radio, odată cu fiecare comentariu care întoarce ideile pe dos, la pas cu fiecare moment în care nici microfonul şi nici valiza, nu te lasă să fii altfel decât eşti.

Tu cum crezi că e, să fii zilnic, câteva ore pe zi, într-un loc care te obligă să fii, exact aşa cum eşti?

 

Un articol scris de Bianca Ioan şi crezut pe cuvânt de Impact FM România

 

share

Comments are closed.

WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Impact FM Romania